Odată cu pandemia și izolarea la domiciliu, ne-am găsit mai motivați ca niciodată să învățăm lucruri noi; fabricarea aditivată – imprimarea 3D – se află printre hobby-urile care ne-au cucerit în pandemie.
Ca să fabricăm produse excepționale, o bază solidă de cunoștințe este imperios necesară, însă există unele greșeli tehnice aparent minore pe care, dacă le facem, produsul finit nu ne va mulțumi nici pe departe.
1. Tehnologia de printare incorectă
Fabricarea aditivată implică tehnologii diferite de printare în funcție de materialele pe care le folosim. De exemplu, materialele precum ABS și poliamidă nu pot fi printate împreună, așa că trebuie abordate tehnologii diferite pentru un rezultat satisfăcător. Pentru materiale plastice sunt folosite tehnologiile FDM – Fused Deposition Modeling – sau SLS – Selective Laser Sintering.
Pentru rășină sau ceară, sunt necesare tehnologiile DLP – Digital Light Processing – sau SLA – Stereolithography. Când achiziționăm un sistem de fabricare aditivată, este important să ne concentrăm nu doar asupra imprimanta 3D pret, ci și asupra tehnologiei pentru care optăm.
2. Rezoluția incorectă
Cel mai comun format pentru printarea 3D este STL – Standard Triangle Language. Practic, STL presupune că designul este fragmentat în triunghiuri într-un spațiu tridimensional. Atunci când obținem fișierul STL, este important să alegem rezoluția corectă a fișierului – o rezoluție potrivită va rezulta într-o printare de cea mai înaltă calitate.
Când rezoluția fișierului este prea mică, triunghiurile sunt prea mari, rezultatul fiind un produs „pixelat”, neuniform. Este la fel de important să ne luăm marja de eroare potrivită – atunci când exportăm fișierul STL, specialiștii recomandă să alegem o marjă de eroare de 0.01 milimetri, pentru a avea un fișier final calitativ.
3. Setările incorecte ale imprimantei
Mai des decât am crede, erorile care apar în fabricarea aditivată sunt datorate unui set-up prost efectuat al imprimantei 3D. Fie ea de dimensiuni mici sau, dimpotrivă, de dimensiuni mari, dedicată printării de obiecte voluminoase, precum Builder, imprimanta 3D trebuie să aibă un set-up făcut corect înainte de a fi folosită.
În vreme ce unele imprimante 3D vin pre-calibrate, altele au nevoie ca funcțiile lor să fie ajustate pentru a funcționa corespunzător. De exemplu, neglijăm adesea temperatura duzei – sau duzelor, dacă sunt mai multe -; această temperatură afectează direct esteticul printului nostru.
Faptul că nu cunoaștem tehnologia folosită de imprimantă este la fel de problematic – înainte de a începe printarea 3D, este nevoie de o bază solidă de cunoștințe referitoare la procesul fabricării, felul în care funcționează imprimanta, proprietățile filamentelor folosite și altele.
O imprimare excepțională nu este atât de ușor de obținut precum am crede – în spatele fabricării aditivate reușite se află acumularea unei baze solide de informații, alături de ore în șir de practică prin trial & error.
Cea mai întâlnită greșeală pe care o putem face este lipsa documentării în ce privește imprimanta folosită, tehnologia sa și filamentele 3D – în lipsa înțelegerii procesului din spate, produsul imprimat 3D nu are cum să iasă reușit; în aceeași măsură, nerespectarea indicațiilor producătorilor duce la o printare anevoioasă și, de cele mai multe ori, nesatisfăcătoare.